DAN SERACU
Autocontrol pas cu pas
Cuvântul editorului la începutul colecţiei de cărţi Valeriu Popa - „Autocunoaştere şi transformare"
Înainte de 1989 când terapiile complementare (neconvenţionale), ştiinţele cognitive, ştiinţele oculte şi
parapsihologia erau considerate incompatibile cu ,,omul nou". Nenea Omul colinda ţara alături de menestrelii
unui cenaclu, acordând consultaţii gratuite în pauzele spectacolelor.
Cu timpul, nenumăratele cazuri de boli grave, unele incurabile, vindecate de el şi popularizate în revista
„Flacăra" de atunci i-au ţesut aura de legendă. Numele lui începea să fie tot mai des pe buzele acelora care nu
mai aveau nici o speranţă de vindecare prin medicina clasică.
Scepticismul şi neîncrederea se năruiau în faţa unui asemenea har care dezvăluia legile unei lumi aflate
dincolo de materie, dincolo de palpabil. Ca o recunoaştere internaţională. Valeriu Popa a fost propus de către
American Biographical Institute pentru titlul ..Omul anului 1997".S-a întâmplat ca prima lucrare a colecţiei, cea
de faţă, să fie semnată de Dan Seracu, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Cognitive şi Parapsihologie, acel
lăcaş de învăţătură înfiinţat la îndemnul inginerului bioenergoterapeut, Valeriu Popa.
S-a întâmplat ca. în timp ce pregăteam apariţia acestei cărţi, să vină spre noi alte şi alte mărturii despre trecerea
prin lume a „doctorului fără de arginţi", Valeriu Popa.
S-a întâmplat....................
Dar mai putem vorbi despre întâmplare când el a ştiut dinainte de soroc cum şi când va pleca dintre noi -
aşa cum ne destăinuia recent buna sa prietenă Măria Vârlan (Maia). Doctor în Medicina Alternativă ?
în mod cert. întâmplarea este doar o legătură încă necunoscută pentru noi.Valeriu Popa a trecut deopotrivă prin
viaţă şi prin moarte egal cu el însuşi, cu fruntea sus.
Colecţia care-i poartă numele s-a născut din dorinţa de a oferi o informaţie bine argumentată, pertinentă,
acelora care sunt gata să purceadă la autovindecare: pe de altă parte, cărţile noastre se vor un imbold pentru cei
ce n-au păşit încă pe tărâmul celor nevăzute. Şi înlr-un caz şi în celălalt este vorba de o provocare la
autocunoaştere şi transformare.
Această lucrare o dedic
celor care deja şi-au găsit Calea,
celor care încă o mai caută,
Copiilor- celor care abia învaţă să o caute,
Vouă!... şi „ucenicului meu"l
Înaintea mea
Cărarea
kilometru cu kilometru, secole după secole,
se întinde albă...
iar drumul,
în pantă imperceptibilă,
urc ă mereu...
(Jiddu Krishnamurti, Cărarea)