DOLF HITLER Mein Kampf LUPTA MEA , Ediţie completă Volumul I EDITURA BELADI * Coperta: PETRE POP Traducerea: IOSUA CĂLIN (Vol. I) DONA MIHAI şi THEO MARINESCU (Vol. II) Cuvânt înainte : TUDOR NEDELCEA Postfaţă, revizie şi control ştiinţific: DUMITRU OTOVESCU Versiunea în limba română după ediţia franceză, apărută în anul 1934, la Nouvelles Editions Latines, traduction integrale de Mein Kampf par J. Gaudefroy - Demombynes et A. Calmettes. Director: Fernard Sorlot, 21, rue Servamloni, Paris (60) Toate drepturile asupra versiunii de faţă aparţin Editurii BELADI Tipografia BELADI Comanda nr. 1/97 Coli tipar: 37,87 Apărut: 1997 I.S.B.N. 973-96555-05-5 Cuvînt înainte Cine seamănă ură.. .. Apariţia în România, în traducere integrală, a cărţii „Mein Kampf” poate trezi suspiciuni sau false îngrijorări. Unorpotenţiale obiecţii privind tipărirea acestei cărţi le răspundem, din capul locului, că principiile şi concepţiile naţional-socialiste trebuie să fie cunoscute nu numai analiştilor politici, ci şi unui public larg, căci, pentru eradica- rea răului social trebuie să-i cunoaştem întregul metabolism. „A cunoaşte—scria H. Spencer— înseamnă a prevedea şi orice cunoştinţă ne ajută, mai mult sau mai puţin, a dobândi binele şi a evita răul". Cum poţi judeca un om, se întreba F. Dostoievski, fără a-i analiza gîndurile ? Nimic nu-i este mai firesc omului decât dorinţa, uneori dramatică, de a şti Şi astăzi ne întrebăm cum a fost posibilă urcarea pe scena vieţii politice a unui individ alienat, care a provocat cea mai mare conflagraţie mondială, cu crime incredibile, pe care istoria nu le înregistrase până atunci ? Credem că, dacă cel puţin elita germană ar fi cunoscut şi luat în seamă ideile aberante ale acestei lucrări, oratoria deşănţată a fuhrenilui nu ar fi cuprins aproape întreaga populaţie gennanică;poporulgerman, în cea mai mare parte a sa, nu ar fi fost atât de culpabilizat pentru ralierea la idei şi fapte total inumane. Iată ce sarcini avea de îndeplinit mişcarea naţional-socialistă germană: „Ea trebuie să deschidă ochii poporului nostru asupra a ceea ce sunt naţiunile sfrăine şi să-i reamintească neîncetat cine este adevăratul duşman al lumii actuale. In loc să propovăduiască ura împotriva popoarelor ariene, [...] ea le va indica mâniei tuturor pe duşmanulrăufăcătoralomenirii, arătând că el este adevăratul autor al tuturor neajunsurilor noastre. Dar ea trebuie să vegf^ieze ca măcar poporul nostru să ştie cine este duşmanul său de moarte şi să facă în aşa fel încât lupta dusă de noi împotriva lui să fie o stea călăuzitoare a timpurilor noi, care le va arăta celorlalte popoare calea pe care trebuie să se angajeze pentru săparea unei omeniri ariene militante." Cum ? O spune Hitler tranşant: „colţii veninoşi ai acestei puteri care se ridică deasupra statelor" [este vorba de 4 forţele evreimii internaţionale, n.n.] pot fi sfărâmaţi prin: „inter- zicerea societăţilor secrete masonice, hărţuia la presei internaţionale, suprimarea definitivă a marxismului internaţional şi, simultan, consolidarea progresivă a concepţiei fasciste dzspre stat." încă din 1923, a de\ -enit limpede că Hitlerplănuia un război de amploare în Europa; el nu şi-a camuflat intenţii/e, ci, din contră, le-a exprimat fără echivoc în „Mein Kampf. De acest program s-a ţinut cu sfinţenie. Deşi tipărită în milioane de exemplare, canea nu fusese citită decât de cei din conducerea partidului naţional-soăalist, astfel că, în 1938, oamenii din anturajul său erau swprinşi: fie că nu citiseră cartea, fie că nit-i luaseră în serios ideile, în 1923, Hitler anunţa „cursul germanic" spre răsărit, iar în 1937fixa amil 1945 ca ultim termen al „soluţiei definitive". Timpul de incubaţie al ideilor lui Hitler este datat între 1928-1930, iar ascensiunea sa fulminantă a găsit înţelegere şi chiar sprijin: în fruntea unor delegaţi de episcopi catolici, cardinalul Innitzer l-a felicitat pe Hit/er pentm anexarea Austriei „şi izbândirea străvechiului vis alpopomhd austriac", iar primul ministru al Marii Britanii, Lloyd George, i-a fost oaspete în 1936. Când, în 1938, Cehoslovacia este dezmembrată, Anglia şi Franţa îşi dau acordul, iar Ungaria jubilează, revenindu-i unele regiuni de sud ale statului dezmembrat. Un gând aberant, obsesiv, pus din păcate în practică, ceea ce dovedeşte că ani nea rea in 1i iptoarele morţii a milioane de \ ;ieţi omeneşti ne\'inovate — în cea mai mare parte evrei — n-afost numai o soluţie finală, definitivă, ci una îndelung meditată şi îndoctrinată unei întregi annate. Din rândul intelectualilor europeni, are au sesizat peri- colul iminent al unei astfel de propagande, ,2 remarcă gânditorul român Petre Pandrea. Ca şi în cazul altui român, care a demas- cat primul în lume ororile stalinismului (l-am numii ve Panait Istrati, cu a sa lucrare Spovedanie pentru învinşi;, Petre Pandrea titlul degetul de luare aminte asupra pericolului unei lari astfel îndoctiinate. Cunoscând îndeaproape realitătiile politicii germane, rod al unui „sejour" la studii de doctorat juridic, între 1927-1933, Petiv Pandrea scrie o serie de „reportajepolitice şi sociologice", în ziarul şi apoi în editura „Adevărul", volumul de 342 pagini Germania 5 hitleristă, la numai câteva luni de la numirea lui Hitler drept cancelar. Jurist şi sociologdeopotrivâ, un om al cetăţii şi al dreptăţii, Petre Pandrea face o analiză pătrunzătoare asupra fenomenului hitlerist, de o stringentă acualitate. „Au existat — în venirea la putere a lui Haler — momente de tragi-comedie : bogătaşii semiţi subvenţionând Centrul catolic şi alegerea lui Hindenburg, care pregătea venirea lină a Gâtuitorulur . Au mai exista t şi alte momente: înghiţirea partidului naţional- gennan şi a partidului popular, care l-au ajutat să vină legal la putere cu o majoritate de 52%, fiicţiunile dintre industria grea germană şi banca semită, care a patronat acest spectacol, hitleriştii fiind marionetele ei. De ce i-a patronat ? „Haler însemna wanna- rea, deci câştigul. Hitler ţinea în frâu comunismul, duşmanul periculos şi apropiat al capitalismului mirat în disoluUe" . O astfel de mişcare avea nevoie şi de o haină ideologică, şi cum astfel de croitori aşteaptă la pândă, s-a găsit nu una, ci două haine care să acopere acest „mtp" născut bolnav : naţionalismul şi socialismul. Diplomatul Brockdorf-Rantzau şi Moeller van den Bruck au creat un eclectism dubios prin încmcişarea naţionalis- mului (fără burghezie) cu socialismul (fără intemaţionalitate). Aceste ulei trezesc şi alimentează pofia de hegemonie şi delini! de grandoare al lui Hitler, iar victoria Revoluţiei bolşevice din noiembrie 1917 (vestea o primeşte aflându-se într-un lazaret) îl detennină să devină om politic, spre a preveni astfel de evenimente şi în ţara sa, stăpânită deja de dicta tura sfaturilor muncitoreşti Se întoarce de pe front, în Mi'mchen, participă la înlăturarea acestor insurgenţi, ca apoi să se iniţieze în politică. E trimis în 1919 ca agent secret la o întrunire a partidului muncitoresc german şi se vede prunit ca membru de partid, spre uimirea sa. „N-aveam intenţia să intru într-un partid gata format, ci vream să-mi fac unul al meu" —notează el în „ Mein Kampf. După eşecul puciului din noiembrie 1. Petre Pandrea. Germania hitleristă, în Petre Pandrea. Eseuri, Buc., Minerva. 1971. p. 174. 2. Idem.'p. 175 6 1923 este închis în fortăreaţa Landsberg, condamnat pentru cinci ani, dar graţiat după numai un an şi jumătate. Dotat cu talent oratoric, fiul de vameş austriac a asimilat ideile şi limbajul emigrantului estonianAlfredRosenberg, cel care, separe, i-ădat forma stilistică lucrării „Mein Kampf, cartea de căpătâi a mişcării . wtional- socialiste; şi apoi au apărut câinii de pază ai hitlerismidui: Goebbels, Goring, Himmler, Bormann, Ribbentrop.... Cum se explică veneraţia, dusă până la misticism, de care s-a bucurat dictatorul după 1928 ? Pentru răspuns, apelăm la acelaşi Petre Pandrea: „A Hitler a avut îndrăzneala minciunii,