Asadar, Carpatii sunt cuprinsi de la Dunare, din bazinul Vienei, desfasurandu-se neintrerupt, sub forma unui arc pe hotarul  Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ucrainiei, Romaniei si al Serbiei, terminandu-se in valea Timocului, oglindind vizibil prin geometria sa, evidențe ale caror forme basmatice amintesc de povestile de odinioara ale strabunicilor, insa si de entitati legendare des vehiculate in multitudinea de mituri si legende, nascute, inca din primele clipite ale civilizatiilor ancestrale.

Platon in dialogul sau cu Kritias ne ofera informatii suficient de certe cu privire la asemanarea Transilvaniei cu Atlantida si aspectul ei geografic:

„ După datină, ţara toată era foarte înaltă şi ieşea pieptiş din mare; împrejurul nu era decât şesul înconjurând orasul, el însuşi împrejmuit de un inel muntos ce cobora pană pe ţărmul mării, şesul era neted, în terase, şi mai lung decât larg măsurând de la un capăt la altul 3000 de stadii în lungime şi 2000 de stadii pe povârniş, de la mare pana în centru, ţinutul acesta al insulei întregi era îndreptat spre miazăzi şi la adăpost de vânturile îngheţate care veneau de la miazănoapte. Cât priveşte munţii înconjurători, erau în vremea aceea vestite numărul lor, înalţimea, frumuseţea fară pereche faţă de toţi care sunt azi”.

Asadar, depresiunea Transilvaniei este inconjurata de un inel gigant, format din Muntii Carpati, caz geografic singular pe Terra in ceea ce priveste forma geometrica, pe care Atlantita, potrivit mediilor, se presupune ca a avut-o. Teritoriul este relativ inalt, intrucat, interiorul arcului carpatic, nu este o zona de șes, ci un teritoriu ale carui dealuri terasate, coboara treptat din mijlocul zonei, ca o biuta, piramida, daca vreti, catre depresiunile marginase in apropierea circumferintei inelului interior al muntilor.

Deci iata cum, la prima evaluare avem o certitudine de neocolit, un colac urias de munti, guvernat in centru de o biuta imensa de pamant, alcatuita din dealuri si campii inalte a caror altidudine nu depășește 800 de metri. Interesant, nu? Oare ce mai lipseste pentru a delimita oarecum circumferintele interioare/exterioare ale hotarului misterios? Vreun ocean, cumva? Asadar, poate observa oricine ca Ardealul este situat  in centrul formei circulare muntoase, avand, totodata o clima ferita, mult mai blanda decat restul tarii, fiind favorizata, desigur, si de influentele climatului oceanic, fara a se mai pune la socoteala ca, in zona mediteraneana, nu-s prezente vanturile de miazanoapte, cum mentiona, de altfel, incontestabilul Palton.