3.3 Meditaţia producerii evenimentului
Acum să facem un pas uriaş. Vom interconecta un eveniment real cu unul imaginar (dar dorit să se
întâmple) şi vom observa ce se întâmplă. Pentru a transforma cele dorite în realitate, trebuie să ţii cont neapărat
de câteva cerinţe elementare:
• Prima cerinţă: Doreşte din tot sufletul ca evenimentul să se producă în realitate! Nu te gândi la lucruri
minore! Doreşte-ţi de exemplu ca şeful tău să fie mai prietenos, un anumit client să fie interesat de marfa pe care
o oferi, tu să găseşti interes în efectuarea unui lucru anost pe care eşti obligat să-1 faci; toate acestea sunt deja
dorinţe serioase, lucruri pe care le poţi dori intens.
• A doua cerinţă: Trebuie să fii convins că evenimentul real (realizabil) dorit se va produce în realitate! Dacă
cumpărătorul respectiv este deja saturat cu marfa pe care i-o oferi, nu poţi crede serios că el o va cumpăra
tocmai de la tine, drept pentru care creierul tău sau va ignora ideea de a reuşi vânzarea sau va lucra tocmai în
direcţia contrară.
• A treia cerinţă: Trebuie să aştepţi ca evenimentul să se producă! Poate aceasta este cea mai delicată din
toate cerinţele. Pe când primele două cerinţe erau pasive, aceasta este eminamente activă. Un eveniment poate fi
dorit, poţi crede (în Beta) că se va produce, dar fără a aştepta ca el să aibă efectiv loc, efectul va fi pasiv. Aici
intervine activ Autocontrolul şi vizualizarea.
• A patra cerinţă: Nu poţi provoca răul! Nu este vorba doar că nu ai voie, ci pur şi simplu că nu poţi. Aceasta
este o lege de bază atotcuprinzătoare în spiritualitate. Lucrând în mod dinamic în Alfa, intri în legătură cu
Inteligenţa Superioară (Spirite Superioare, Ghizi Spirituali, îngeri Păzitori, înţelepţi, Maeştri etc). Din punct de
vedere al Spiritelor Superioare, un gând rău este imaterializabil, chiar interzis. Poţi să-ţi „sapi" şeful cât doreşti,
dar asta o faci de unul singur, în Beta. în Alfa, acest lucru (ca de altfel orice gând malefic) este o imposibilitate.
10
Dacă pe nivelul tău de meditaţie ai încerca să te acordezi cu o inteligenţă care să te ajute într-un plan
malefic, ar fi ceva similar ca şi când la aparatul de radio ai încerca să prinzi un post inexistent.
Aici mulţi, foarte mulţi cursanţi zâmbesc. Pe planeta noastră se întâmplă atâtea rele şi noi totuşi afirmăm că în
Alfa este imposibil să provoci ceva malefic. Da! Toate relele se întâmplă doar în Beta, niciodată în Alfa sau în
Teta. Cercetările în domeniu au confirmat asta.
Niciodată nu recomand o pierdere inutilă de timp, dar dacă doreşti neapărat o demonstraţie, intră în Alfa
şi încearcă să provoci cuiva o banală durere de cap. Dacă eşti capabil sa vizualizezi evenimentul într-o măsură
suficientă, rezultatul va fi că suferinţa o vei obţine tu însuţi (şi nu persoana vizată) şi/sau că vei ieşi din Alfa. în
general, la asemenea gânduri eşti imediat debarcat în Beta.
Dar hai să lucrăm mai departe.
Alege-ţi un eveniment care ar însemna rezolvarea unei probleme dorite, în care poţi crede; alege-ţi o problemă
reală, care încă nu s-a rezolvat de la sine. De exemplu, şeful tău este morocănos în ultimul timp.
Iată ce ai de făcut într-un asemenea caz: intră în Alfa şi fă următorii trei paşi:
a) Readu-ţi pe ecranul mental un eveniment recent, legat de temă; retrăieşte-1 pentru moment.
b) împinge imaginea spre stânga ecranului. Fă să apară în locul ei o altă scenă, care se va întâmpla mâine! în
această scenă toţi cei din jurul şefului sunt senini şi veseli, deoarece el a primit o veste bună. Acum, în mod cert
că şi el a devenit mai zâmbitor. Dacă ştii concret cauza acestei schimbări, vizualizeaz-o! Cât mai viu, cu atât mai
multe detalii! Savurează imaginea câteva minute.
c) împinge şi această imagine încet spre stânga, aducând în locul ei o a treia, în care şeful este un om plăcut,
fericit (aşa cum poate fi el din când în când). Trăieşte cât mai viu acest moment, de parcă s-ar întâmpla în
realitate. Savurează-110-15 minute cel puţin.
în continuare, numărând în modul cunoscut, rar, de la l la 5, revino în Beta şi te vei simţi mai bine decât înainte
de exerciţiu. Fii convins că prin acest exerciţiu aparent simplu, ai cuplat în joc Forţe capabile de rezolvarea
problemei.
Funcţionează asta imediat? Nu.
Totuşi, cu timpul vei observa că apar coincidenţe care încep să se tot înmulţească, iar la un moment dat
va trebui să recunoşti că rezultatul (sau rezultatele) obţinut(e) nu se mai pot explica prin termenul de simplă
coincidenţă. Se acumulează prea multe asemenea simple coincidenţe în timp. Dacă vei întrerupe Autocontrolul,
imediat numărul lor va începe să scadă. Dacă reiei exerciţiile, va creşte din nou numărul lor!
Treptat, o dată cu trecerea timpului şi cu acumularea de tot mai multă experienţă personală, vei observa
că şi evenimentele cu probabilitate tot mai mică de a se produce intră în rândul celor numite mai sus simple
coincidenţe. Pe măsura creşterii experienţei personale, rezultatele vor fi tot mai surprinzătoare (privite de „cei
din Beta") După cum ţi-am mai spus, în exerciţiile de Autocontrol punctul de plecare al unei şedinţe îl reprezintă
întotdeauna evenimentul anterior cel mai reuşit. Dacă obţii un succes mare, acesta va deveni de acum înainte
punctul de plecare pentru mai departe. Prin aceasta, rezolvarea problemelor merge din bine în şi mai bine, iar
aceasta reprezintă chiar un tnotto în Autocontrolul pas cu pas.
Înainte de a încheia acest capitol, să-ţi răspund la întrebarea pe care, probabil, ţi-ai pus-o deja: De ce mişcăm
imaginile pe ecranul mental de la dreapta la stânga? Pe scurt, iată răspunsul:
Experienţa arată că în zonele profunde ale conştiinţei mişcarea în timp a fenomenelor este sesizată ca un flux
de la dreapta spre stânga. Cu alte cuvinte, viitorul este tratat ca ceva aflat la dreapta, iar trecutul la stânga (ca pe
axa reală a numerelor: minus - zero - plus).
Ziua cea nouă este adusă de Soare de la răsărit şi este dusă spre apus. Stând cu faţa spre Nord, ziua cea
nouă vine dinspre dreapta şi cea veche pleacă spre stânga, iar astfel ne-am orientat (în emisfera nordică) în
sensul scurgerii timpului pe Pământ. Nu ştiu cât de corectă este afirmaţia, dar stând cu faţa spre Nord, întradevăr
te orientezi şi te mişti mai uşor în timp.
În conformitate cu filosofia antică chineză, „Maestrul stă cu faţa spre sud, iar discipolul cu faţa spre
nord"; noi suntem simpli discipoli faţă de Ei! Deci, stând cu faţa spre Nord, ziua trece de la dreapta spre
stânga.
11