~~TRENUL VIETII~~
A deraiat un tren în drumul vieții mele
Voi găsi altul, la vremea potrivită
Eu sunt aleasa vremii, sau poate o ispită
Prin mărginirea clipei tânjind spre stele.
Am adunat în mine tăcerea vieții
Și a venit timpul în care să-nfloresc
Nu mă mai tem de umbre, de astăzi eu iubesc
Poemul care mi-e soarele dimineții.
Un tren mi-aduce marea și tot albastrul
Din universul care este doar iubire
Și scriu cuvântul și-a lui nemărginire
Căci el îmi e prezentul și viitorul.
Un tren mi-e visarea pe margini de abis
Ce stă-n gara vieții scriind povestea mea
Mi-e poarta spre astre, să fiu asemenea
Cu îngerii care trăiesc în paradis.
Va trece vremea, un tren e-oprit în gară
A luat cu el din lacrimi și a plecat grăbit
Altul stă s-apară cu mult mai strălucit
Și-n el va răsări o nouă primăvară.
În el sunt îngeri în suflet și-n privire
A înflorit lumina, frumosul ei îndemn
În versul din stele cu-naltul lui însemn
Îmi pregătește suprema fericire.
Un tren al vieții vine pentru fiecare
Căci omul este un spirit în lumină
El vine să-i facă viața mai senină
Apoi se va retrage-n gara viitoare.
[Violeta Jumătate]