AVERTISMENTUL EDITORILOR FRANCEZI
Numeroase articole din presă şi câteva lucrări publicate recent
au îngăduit deja publicului francez să-şifacă o imagine asupra princi-
palelor caracteristici ale mişcării hitleriste.
Publicului i-arflfost totuşi imposibil să ajungă la sursele înseşi
ale noii doctrine, ca să extragă fie o explicaţie completă a puternicului
val care-i ridică atât de violent pe vecinii noştri, fie un pronostic bine
întemeiat care rezultă de aici pentru Franţa.
Aceasta pentru că Hitler a refuzat cu obstinaţie până acum
publicarea în franceză : Mein Kampf („Lupta mea"), canea care,
răspândită în Germania în mai mult de un milion de exemplare, a avut
asupra orientării neaşteptate a unui popor o asemenea influenţă, care
trebuie, pentru a găsi o analogie, să urce în istorie până la Coran.
Am socotit că era de interes naţional să trecem dincolo de acest
refuz, oricare ar putea fi consecinţele acestei iniţiative pentru noi înşine
şi pentru noua casă pe care amfondat-o.
Publicăm deci, luându-ne întreaga răspundere, traducerea completă
a operei doctrinare a lui Hitler.
Să se înţeleagă bine gestul nostru : nu facem senicii urii, nici
duşmăniei; noi oferim pur şi simplu publicului francez un document,
pe care, contrar opiniei ftlhrerului, îl considerăm indispensabil.
Pentru a lăsa intactă întreaga valoare documentară, nu am făcut
nici o tăietură în text; am menţinut capitole ce sunt de un interes mai
scăzut'pentru francezi şi, de asemenea, lungimi, reluări şi demonstraţii
greoaie, ce surprind spiritul nostru latin, limpede şi prompt.
Din acelaşi motiv, ne-am abţinut să adăugăm textului vreo
28	
adnotare sau vreun comentariu oarecare. Pasajele scrise cu caractere
cursive sunt cele ale ediţiei germane. Cea de care ne-am sen-it noi a
apărui la casa editorială Franz Eher, la Miinchen, în 1933. Noi punem
la dispoziţie materialul: flecare îşi va croi haina care îi place.
* * *
Noi vedem dinainte obiecţiile grosolane ce ni le pot aduce unii
cu ocazia publicării lucrării Mein Kampf în Franţa, ca şi asupra valorii
documentare a ei: „Ideile exprimate de conducătorul unui partid de
opoziţie, vor zice ei, sunt perimate şi nu mai prezintă autenticitate atunci
când autorul a devenit şeful unui guvern".
în replică, vom spune că ultima listă a cărţilor recomandate,
publicată în decembrie 1933 de Ministentl prusac al instrucţiunii
publice, cuprindea Mein Kampf; vom invoca declaraţiile repetate ale
lui Goebbels şi Goring, asupra valorii esenţiale a cărţii actuale a
„ Fiihrerulur şi vom face trimitere la notele oficiale apărute în Fblkischer
Beobachter din 19 iulie, unde se spun următoarele:
„Autorităţile superioare vor trebui să faciliteze cu generozitate
fiecărui funcţionar cunoaşterea textelor esenţiale ale naţional-socialis-
mului, pentru care le indic cu tonii specia! cartea Fiihrentlui „ Mein
Kampf.
Şi, în acelaşi ziar din 11 decembrie 1933, mai citim :
„ Cartea flihrerului conţine, pentru prezent şi pentru viitor, prin-
cipiile definitive ale concepţiilor naţional-socialiste; ea este indispen-
sabilă oricărui german ţi oricui vrea să pătrundă tainele doctrinei
noastre; ea constituie esenţa însăşi a naţional-socialismului şi trebuie
să devină de acum încolo Biblia poporului german".
Este deci esenţial ca această carte să fie cunoscută integral, carte
din care treizeci de milioane de germani, cu mult înainte de plebiscit,
adoptaseră făgăduinţele şi prezicerile. Iată una din ele : arătând că
Franţa este principalul obstacol al ţelurilor vizate de germani, Hitler
conchide : „Aceste rezultate nu vor fi atinse nici prin rugăciuni către
Dumnezeu, nici prin discursuri, nici prin negocieri la Geneva. Trebuie
atinse printr-un război sângeros".
Toţi francezi trebuie să ştie acest lucru.
***
Alte obiecţii vor viza desigur libertatea pe care ne-am luat-o
29
publicând o lucrare fără aprobarea autorului. Cât despre asta, ni s-a
părut că acest caz în speţă se situează cu mult deasupra convenţiilor
comerciale obişnuite şi că Mein Kampţ având în vedere subiectul ei
foarte aparte, precum şi larga difuzare gratuită ce s-a făcut în Reich, a
avut mult mai mult caracterul unui manifest electoral decât acela al
unei producţii literare.
Vorbele şi scrierile publice ale unei persoane publice aparţin
publicului.
Iar când ai aruncat în faţa unui popor ameninţări atât de exacte,
nu mai ai dreptul moral să-l împiedici să le cunoască.
Pe deasupra — şi aceasta îi face cinste — Hitler nu este un om
al banilor ; el nu a scris cartea ca să câştige bani. Dacă el se opune
răspândirii în Franţa este pentru că el vede în aşa ceva un inconvenient
pentru politica lui. Dar este exact lucrul pentru care noimi vedem decât
avantaje. Ne va scuza dacă noi ni le asigurăm cu ajutorul unei mici
lovituri de forţă — care este, pe deasupra, în manieră germană: el îşi
va aminti o frază a ministrului său de interne, dl Frick, care-, deschizând
la Leipzig, la 3 octombrie 1933, congresul juriştilor germani, le spunea
următoarele : „Pentru naţional-socialişti, dreptul înseamnă ceea ce
serveşte poporul german. Injustiţia este ceea ce-i aduce prejudicii".
Noi am luat pur şi simplu pe seama noastră această viguroasă
definiţie.
Editorul