şi de cea cerească, şi nimic nu să aleseră de dânşii" .1
Din respect pentru adevăr şi istorie este cazul să amintim
şi de o mişcare de rezistenţă gennană, recunoscută oficial abia
la aniversarea a 50 de ani (20 iulie 1994) de la încercarea de
atentat la viaţa fuhrerului „Ater, atu! trebuie să reuşească cu
orice preţ — se adresa generalul-maior Henning von Tresckow
contelui Claus von Stauffenberg, cel care avea să plaseze o
bombă sub hărţile de război din biroul lui Hitler. Trebuie să
demonstrăm lumii şi istoriei că mişcarea de rezistenţă a îndrăznit
să facă acest pas decisiv. Restul nu mai are nici o importanţă" .
Complotul nu a reuşit, gestul însă rămâne, ca simbol şi al unei
alte Gennanii. Conspiratorii au acţionat încet şi cu maximă
precauţie, datorită terorii exercitate de Gestapo, nevoiţi să respecte
regulile conspirativităţii. Dar au existat şi alte mişcăride rezistenţă
subterane: reprezentanţi ai social-democraţiei, ai sindicalişti/or, ai
bisericii lutherane şi chiar unii militari de rang superior, precum
feldmareşalul Envin Rommel <„ Vulpea din deşert"), în clandestini-
tate a acţionat şi o organizaţie studenţească de la Universitatea din
Mimchen, intitulată „ Trandafiml alb".
încă d in 2febi~uariel936, subpreşedenţia scriitondui Thomas
Mann, s-a creat un comitet pentm pregătirea „Frontuluipopular"
din Gennania. Apelurile scriitorului la blândeţe, la umanitate, la
raţiune au fost prea puţin ascultate şi unnate, iar valurile de
emigrări, începând cu aprilie 1933, au diminuat din forţa de re-
zistenţă a intelectualilor opozanţi regimului hitlerist. încercările
rezistenţei gennane în inteiiorulţării sunt meritorii constinduindu-se
într-o făclie în tenebrele celei mă i obscure epoci din istoria modernă
a Germaniei; ele au răscumpărat — cel puţin pârtia l — trecutul şi
au lansat o punte pentru vremurile de azi
<notă>
1. Ibdem
2. Vezi Adevărul, din 3 iulie 1994.
</notă>
15
Toate aceste fapte trebuie mereu aduse în actualitate. „ Som-
nul raţiunii naşte monştri". Să luăm aminte la naşterea acestor
„monştii".
Scriitorul gennan de origine evreiască, Ştefan Zweig, se
sinucide la 23 februarie 1942, neputând suporta calvarul unei
Europe care se autodistruge: „annăsarii dezlănţuiţi ai apocalipsu-
lui [...] — nota el — au trecut ca o vijelie prin viaţa mea", „când
marile ideologii de masă au crescut şi s-au extins sub ochii mei :
fascismul în Italia, naţionalism-socialismul în Gennania, bolşe\:is-
mitlîn Rusia şi înainte de toate, ciuma aceea blestemată, şovinismul
care a otrăvii tot ce avea mai bun cultura noastră europeană".
Zguduitorul său roman, Inimi neliniştite, se încheie cu o reflecţie
a cărei perenitate istoria va dovedi-o mereu : „nici o vină nu e
uitată cât timp conştiinţa mai ştie de ea".
Ascensiiinea pe scena istoriei şi conducerea lumii de către
dictatori trebuie să fie un avertisment şi opennanenţă a conştiinţei
fiecărui imUvid.
Cinismul şi aberantele idei cuprinse în această carte tre-
buie să fie un memento pentru cei de azi
(Tudor Nedelcea)
