</notă>
12
cialist prin Institutul de istorie spirituală indo-gennanică.
Orice căsnicie rămasă fără copii, după 5 ani urma să fie
anulată din oficiu ;S.S. urmau să găsească metode pentru naşterea
unor copii de sânge nobil, cuplurile să fie fonnate pe criterii de
rasă, iar S.S. rămaşi acasă erau obligaţi să-şi înlocuiască cama-
razii de front în paturile soţiilor.
Ceide acasă aveau dreptul la mai multe soţii (pentni creşterea
numănilui urmaşilor şi pentru concurenţa... între femei).
In concepţia lui Hitler se preconiza un nou tip de femeie
germanică, după modelul vestalelor romane, prin înfiinţarea
„Universităţii femeilor pentm înţelepciune şi cultură", ale căror ab-
solvente purtau titlul de „femeie cu înaltă instruire" etc. etc.
Toate aceste plăsmuiri, fantasmagorii erau gândite cu
premeditare, urmând să fie puse în aplicare după victoria finală.
Memoria omenirii nu-i întotdeauna de lungă durată. După
condamnarea criminalilor de războita Niimberg, oamenii politici,
preocupaţi de „războiul rece" ce se prefigura la orizont, uitaseră
de ororile nazismului şi de autorii lor. Constantin von Neurath,
condamnat la 15 ani temniţă, a fost graţiat după numai 8 ani,
la 6 noiembrie 1954. Preşedintele Germaniei Federale, Theodor
Heuss, se şi grăbeşte să-i telegrafieze: „Cu deosebită satisfacţie'
am citit în dimineaţa asta înştiinţarea că pentnt dv. martiriul
[ subl. n.] acestor ani a luat sfârşit". Incredibil, dar acest fapt s-a
petrecut în realitate!
în 1953, o nouă trupă de soldaţi englezi sosesc pentm
preluarea sendciului de pază de la închisoarea Spandau. La
întrebarea ofiţerului de sendciu : „Ştiţi pe cine trebuie să păziţi
aici ?" Nimeni n-a ştiut să răspundă. „Nici unul dintre soldaţi,
copii ai acestui război, crescuţi în timpul războiului, nu auziseră
vreodată despre oamenii aceia şi nu cunoştea motivele pentm
care sunt închişi la Spandau", nota Jack Fishman. Un soldat
credea că RudolfHess a fost un speculant. La fel de incredibil!
Sic transit gloria mundi! Aşa trece gloria lumii; estefonnula
extrasă din Imitatio Christi, culegere de precepte religioase şi sfaturi
morale (tradusă şi la noi) adresată noului papă. Toate sunt nesta-
13
tornice pe acest pământ: şi puterea, şi averea, şi gloria.
Profeţii Vechiului Testament prevesteau apariţia unui
Mesia, care să mântuiască şi să călăuzească poporul evreu,
popor ales de Dumnezeu. A apănil Mesia, numele său este
îisus (în ebraică : „Domnul este mântuirea" sau „mântuito-
rul", în greceşte „cel care vindecă") Hristos (din greceşte „cel
ce a primit ungerea, Unsul), fiul lui Dumnezeu şi al Omului,
dar El a venit să mântuiască nu un popor (fie el şi „ales"), ci
întreaga omenire.
Hitler se credea un semizeu, iar neamul său un neam ales,
sortit să distntgă şi apoi să conducă ce-a mai rămas din omenire.
Eşecul era previzibil. Logosul întrupat în istorie dă mereu pilde.
Cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă. Hitler, ca şi alţi
dictatori, n-a crezut în legile implacabile ale istoriei, în sentinţa ei
Conceptele biblice au fost desconsiderate. Orgoliul, trufia,
aroganţa deveniseră aliate.
Europa se împarte şi în funcţie de filosofia guvernării. In
statele occidentale, guvernanţii şi conducătorii de oşti şi popoare
par a se călăuzi de ideea capitală a lucrării lui Machiavelli,
Principele : „scopul scuză mijloacele".
Tot în acel ev mediu, în răsăritul ortodox, în spaţiul carpato-
danubiano -pontic, Neagoe Basarab, domnitor şi gânditor politic
deopotrivă, făcea elogiul smereniei şi al înţelepciunii: „Cel ce va
proslăvipre Dumnezeu şi Dumnezeu vaproslăvipre dânsul, şi aici,
şi întm împărăţia ceriului: iar cel ce nu vaproslăvipre Dumnezeu,
ci-şi va proslăvi puterea şi înţelepţiia, acela de Dumnezeu nu va fi
proslăvit., într-aceasta bine mulţi domni au fost şi mulţi aleşi ai lui
Dumnezeu, ci numai cei ce au proslăvit şi pe Dumnezeu, pre aceia
i-au proslăvit şi Dumnezeu, şi aici pre pământii, şi sus întru
împărăţia sa cea cerească" .
Hitler n-a proslăvit pe Dumnezeu, ci s-a proslăvit pe sine.
De aici mânia lui Dumnezeu: „şi să luară toate bunătăţile
<Notă>
1. Învăţăturile lui Negoe Basarabcătre fiul său Theodosie. Text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. Buc., Edit. Minerva, 1970, p.276.
</notă>
14
din mâinile lor şi să lipsiră şi de împărăţia ceasta pământească
