DOLF HITLER
<titlu>Mein Kampf
LUPTA MEA
, Ediţie completă
Volumul I
EDITURA BELADI
*
Coperta: PETRE POP
Traducerea:
IOSUA CĂLIN (Vol. I)
DONA MIHAI şi THEO MARINESCU (Vol. II)
Cuvânt înainte : TUDOR NEDELCEA
Postfaţă, revizie şi control ştiinţific:
DUMITRU OTOVESCU
Versiunea în limba română după ediţia franceză, apărută în anul
1934, la Nouvelles Editions Latines, traduction integrale de Mein
Kampf par J. Gaudefroy - Demombynes et A. Calmettes. Director:
Fernard Sorlot, 21, rue Servamloni, Paris (60)
Toate drepturile asupra versiunii de faţă aparţin Editurii BELADI
Tipografia BELADI
Comanda nr. 1/97
Coli tipar: 37,87
Apărut: 1997
I.S.B.N. 973-96555-05-5
Cuvînt înainte
Cine seamănă ură.. ..
Apariţia în România, în traducere integrală, a cărţii „Mein
Kampf” poate trezi suspiciuni sau false îngrijorări. Unorpotenţiale obiecţii
privind tipărirea acestei cărţi le răspundem, din capul locului, că
principiile şi concepţiile naţional-socialiste trebuie să fie cunoscute nu
numai analiştilor politici, ci şi unui public larg, căci, pentru eradica-
rea răului social trebuie să-i cunoaştem întregul metabolism. „A
cunoaşte—scria H. Spencer— înseamnă a prevedea şi orice cunoştinţă
ne ajută, mai mult sau mai puţin, a dobândi binele şi a evita răul".
Cum poţi judeca un om, se întreba F. Dostoievski, fără a-i analiza
gîndurile ? Nimic nu-i este mai firesc omului decât dorinţa, uneori
dramatică, de a şti Şi astăzi ne întrebăm cum a fost posibilă urcarea
pe scena vieţii politice a unui individ alienat, care a provocat cea
mai mare conflagraţie mondială, cu crime incredibile, pe care
istoria nu le înregistrase până atunci ? Credem că, dacă cel puţin
elita germană ar fi cunoscut şi luat în seamă ideile aberante ale
acestei lucrări, oratoria deşănţată a fuhrenilui nu ar fi cuprins
aproape întreaga populaţie gennanică;poporulgerman, în cea mai
mare parte a sa, nu ar fi fost atât de culpabilizat pentru ralierea la
idei şi fapte total inumane.
Iată ce sarcini avea de îndeplinit mişcarea naţional-socialistă
germană: „Ea trebuie să deschidă ochii poporului nostru asupra a
ceea ce sunt naţiunile sfrăine şi să-i reamintească neîncetat cine este
adevăratul duşman al lumii actuale. In loc să propovăduiască ura
împotriva popoarelor ariene, [...] ea le va indica mâniei tuturor pe
duşmanulrăufăcătoralomenirii, arătând că el este adevăratul autor
al tuturor neajunsurilor noastre. Dar ea trebuie să vegf^ieze ca măcar
poporul nostru să ştie cine este duşmanul său de moarte şi să facă
în aşa fel încât lupta dusă de noi împotriva lui să fie o stea
călăuzitoare a timpurilor noi, care le va arăta celorlalte popoare
calea pe care trebuie să se angajeze pentru săparea unei omeniri
ariene militante." Cum ? O spune Hitler tranşant: „colţii veninoşi
ai acestei puteri care se ridică deasupra statelor" [este vorba de
4
forţele evreimii internaţionale, n.n.] pot fi sfărâmaţi prin: „inter-
zicerea societăţilor secrete masonice, hărţuia la presei internaţionale,
suprimarea definitivă a marxismului internaţional şi, simultan,
consolidarea progresivă a concepţiei fasciste dzspre stat."
încă din 1923, a de\ -enit limpede că Hitlerplănuia un război
de amploare în Europa; el nu şi-a camuflat intenţii/e, ci, din contră,
le-a exprimat fără echivoc în „Mein Kampf. De acest program s-a
ţinut cu sfinţenie. Deşi tipărită în milioane de exemplare, canea nu
fusese citită decât de cei din conducerea partidului naţional-soăalist,
astfel că, în 1938, oamenii din anturajul său erau swprinşi: fie că
nu citiseră cartea, fie că nit-i luaseră în serios ideile, în 1923, Hitler
anunţa „cursul germanic" spre răsărit, iar în 1937fixa amil 1945 ca
ultim termen al „soluţiei definitive". Timpul de incubaţie al ideilor
lui Hitler este datat între 1928-1930, iar ascensiunea sa fulminantă
a găsit înţelegere şi chiar sprijin: în fruntea unor delegaţi de episcopi
catolici, cardinalul Innitzer l-a felicitat pe Hit/er pentm anexarea
Austriei „şi izbândirea străvechiului vis alpopomhd austriac", iar
primul ministru al Marii Britanii, Lloyd George, i-a fost oaspete în
1936. Când, în 1938, Cehoslovacia este dezmembrată, Anglia şi
Franţa îşi dau acordul, iar Ungaria jubilează, revenindu-i unele
regiuni de sud ale statului dezmembrat.
Un gând aberant, obsesiv, pus din păcate în practică, ceea ce
dovedeşte că ani nea rea in 1i iptoarele morţii a milioane de \ ;ieţi omeneşti
ne\'inovate — în cea mai mare parte evrei — n-afost numai o soluţie
finală, definitivă, ci una îndelung meditată şi îndoctrinată unei
întregi annate.
Din rândul intelectualilor europeni, are au sesizat peri-
colul iminent al unei astfel de propagande, ,2 remarcă gânditorul
român Petre Pandrea. Ca şi în cazul altui român, care a demas-
cat primul în lume ororile stalinismului (l-am numii ve Panait
Istrati, cu a sa lucrare Spovedanie pentru învinşi;, Petre Pandrea
titlul degetul de luare aminte asupra pericolului unei lari astfel
îndoctiinate.
Cunoscând îndeaproape realitătiile politicii germane, rod al
unui „sejour" la studii de doctorat juridic, între 1927-1933, Petiv
Pandrea scrie o serie de „reportajepolitice şi sociologice", în ziarul
şi apoi în editura „Adevărul", volumul de 342 pagini Germania
5
hitleristă, la numai câteva luni de la numirea lui Hitler drept
cancelar. Jurist şi sociologdeopotrivâ, un om al cetăţii şi al dreptăţii,
Petre Pandrea face o analiză pătrunzătoare asupra fenomenului
hitlerist, de o stringentă acualitate. „Au existat — în venirea la
putere a lui Haler — momente de tragi-comedie : bogătaşii semiţi
subvenţionând Centrul catolic şi alegerea lui Hindenburg, care
pregătea venirea lină a Gâtuitorulur .
Au mai exista t şi alte momente: înghiţirea partidului naţional-
gennan şi a partidului popular, care l-au ajutat să vină legal la
putere cu o majoritate de 52%, fiicţiunile dintre industria grea
germană şi banca semită, care a patronat acest spectacol, hitleriştii
fiind marionetele ei. De ce i-a patronat ? „Haler însemna wanna-
rea, deci câştigul. Hitler ţinea în frâu comunismul, duşmanul
periculos şi apropiat al capitalismului mirat în disoluUe" .
O astfel de mişcare avea nevoie şi de o haină ideologică, şi
cum astfel de croitori aşteaptă la pândă, s-a găsit nu una, ci două
haine care să acopere acest „mtp" născut bolnav : naţionalismul şi
socialismul. Diplomatul Brockdorf-Rantzau şi Moeller van den
Bruck au creat un eclectism dubios prin încmcişarea naţionalis-
mului (fără burghezie) cu socialismul (fără intemaţionalitate).
Aceste ulei trezesc şi alimentează pofia de hegemonie şi
delini! de grandoare al lui Hitler, iar victoria Revoluţiei bolşevice
din noiembrie 1917 (vestea o primeşte aflându-se într-un lazaret) îl
detennină să devină om politic, spre a preveni astfel de evenimente
şi în ţara sa, stăpânită deja de dicta tura sfaturilor muncitoreşti Se
întoarce de pe front, în Mi'mchen, participă la înlăturarea acestor
insurgenţi, ca apoi să se iniţieze în politică. E trimis în 1919 ca agent
secret la o întrunire a partidului muncitoresc german şi se vede
prunit ca membru de partid, spre uimirea sa. „N-aveam intenţia să
intru într-un partid gata format, ci vream să-mi fac unul al meu"
—notează el în „ Mein Kampf. După eşecul puciului din noiembrie
<Notă>
1. Petre Pandrea. Germania hitleristă, în Petre Pandrea. Eseuri, Buc., Minerva. 1971. p. 174.
2. Idem.'p. 175
</notă>
6
1923 este închis în fortăreaţa Landsberg, condamnat pentru
cinci ani, dar graţiat după numai un an şi jumătate. Dotat cu
talent oratoric, fiul de vameş austriac a asimilat ideile şi limbajul
emigrantului estonianAlfredRosenberg, cel care, separe, i-ădat
forma stilistică lucrării „Mein Kampf, cartea de căpătâi a mişcării
. wtional- socialiste; şi apoi au apărut câinii de pază ai hitlerismidui:
Goebbels, Goring, Himmler, Bormann, Ribbentrop....
Cum se explică veneraţia, dusă până la misticism, de
care s-a bucurat dictatorul după 1928 ? Pentru răspuns, apelăm
la acelaşi Petre Pandrea: „A Hitler a avut îndrăzneala minciunii,
