Federalism.(lat. foedus =alianţă, uniune). Teorie formu-
lată de Kant, Rousseaii, Montesquieu, Tocqueville, Lenin, care
propun unirea unor organisme sau entităţi politice diferite, cu
păstrarea individualităţii fiecăreia. In funcţie de natiira federalis-
mului se disting: 1) confederaţie de state şi 2) statul federal. State
federale azi: SUA, Germania, Austria, Elveţia, Canada, Aus-
tralia, India, Mexic, Brazilia etc.
Leninism. Teorie lansată de Lenin, conform căreia so-
cialismul nu va învinge simultan în toate ţările capitaliste dez-
voltate, cum credea Marx, ci numai în acele ţări în care
capitalismul este mai slab; interpretarea şi aplicarea marxismu-
lui în perioada trecerii la imperialism.
Liberalism. Doctrină apărută în perioada de ascensiune
a burgheziei, cu rădăcini teoretice în ideologia revoluţiei bur-
gheze din Anglia din secolul al XVll-lea (în special în concepţia
lui John Locke) şi în iluminismul secolului alXVJII-lea (Mon-
tesquieu). La început pleda pentru : guvernământ limitai sub
fomnt monarhiei constituţionale şi organizat după principiul
separării puterilor în stat, protecţia vieţii, libertăţii şi proprietăţii
indivizilor. Liberalismul clasic (B. Constant şi J. Bentham)face
distincţie între stat şi societate (compusă din indivizi cu scopuri
de autonomie maximă). Statul e conceput ca garant al libertăţii
individuale. Liberalismul promovează libera concurenţă în re-
22 ::
glarea sferei economiei şi cere neintervenţia directă a statului în
acest domeniu.
Marxism. Concepţie filosofică şi economică elaborată de
K. Marx, despre rolul proletariatului revoluţionar, despre teoria
şi practica comunismului. Deţinătorii de capital, după teoria lui
Marx, realizează un profit pe care îl reinvestesc pentnt a căpăta
un nou profit, adică acumulează permanent capital, în timp ce
salariaţii se pauperizează din ce în ce mai mult, din cauza
exploatării, adesea dure, a patronilor.
Naţional-socialism. Doctrină heteroclită expusă încă din
1920 de muncitorul Anton Drexler, apoi adoptată oficial de Adolf
Hitlerîn „Mein Kampf, scrisă între 1925-1927, care presupunea: un
stat autoritar, o naţiune superioară (în speţă cea gennană) prin
păstrarea purităţii rasei şi respingerea îndeosebi a evreilor, prin
recurgerea la război şi violenţă, cultivarea forţei Hitler omitea
aspectul socialist al doctrinei, propagând deseori lupta pentru
spaţiul vital în Europa, era ostil marxismului („socotit generator
de conflicte sociale"), evreilor („exploatatori"), parlamentaris-
mului („sursă de slăbiciune"), propunând o planificare autar-
hică (=satisfacerea nevoii unei naţiuni prin propriile puteri, fără
import sau ajutor străin).
Naţionalism, (/h nationalisme;/tf*. naţio, -onis = neam,
popor). Doctrină politică derivată din conceptul de naţiune, cu
diferite accepţii, în funcţie de contextul istoric şi politic. In sensul
larg folosit, naţionalismul înseamnă o politică de promovare a
independenţei economice şi politice, de apărare a suveranităţii
naţionale şi deprosperare a naţiunii respective. Naţionalismul
este opus tendinţelor şovine, de exclusivism naţional. Dragostea
pentru neamul, poporul ţării nu înseamnă ura şi dispreţul pentru
alte neamuri sau minorităţi naţionale, în sens restrâns şi negativ,
naţionalismul a sendt unor ideologii care-şi propuneau acredita-
rea ideii superiorităţii naţiunii lor f aţă de alte na ţiu ni, ca în cazul
fascismului, neofascismului sau rasismului
Nazişti. Partizanii doctrinei naţional=socialiste, teoreti-
23
zată de Hitler.
Nihilism, (lat. mhi\=nimic). Doctrină apărută în Rusia
după eşecul refonnelor lui Alexandru al III-lea (1845-1894), care
înseamnă negarea rânduielilor precedente, a moralei, tradiţiilor cul-
turale, fără să le opună altele, superioare; negare absolută. Adesea
se confundă cu anarhismul. Reprezentanţi: N. Dobroliubov (1836-
1861), D. Pissarev (1841-1868), M. Cemîşevstd (1828-1889).
Pacifism. Termen cu multiple accepţii pozitive sau negative
:1) suprimarea războiului între popoare, văzută ca un progres al
umanităţii ; 2) posibilitatea instituirii păcii universale, con-
damnând războaiele de orice fel; 3) partizani ai păcii care pretind
s-o instituie prin mijloace iluzorii In sens negativ, pacifismul este
considerată o atitudine diversionistă care încearcă sa abată
atenţia maselor de la pericolul real al războiului
Pangermanism. (de la prefixul gr. pan=totalitatea, între-
gul, caracterul atotcuprinzător). Termen folosit încă din secolul
alXIX-lea de G dres şi Schlegel şi care însemna ideea promovării
unei Europe unite în care conducerea spirituală ar trebui să
revină bisericii catolice (pangennanism catolic), ia r conducerea
laică, naţiunii germane. Ideea, utopică în sine, a fost un paravan
pentm nazişti de a instaura „noua ordine europeană", echi-
valând cu dominaţia rasei gennanice.
Rasism. Doctrină social-politic ă care susţine inegalitatea
biologică şi intelectuală a raselor umane; ansamblul concepţiilor
potrivit cărora factoml determinant al evoluţiei istorice îl consti-
tuie particularităţile rasiale ale oamenilof, lupta dintre rase.
Teoria rasei „superioare", a unor însuşiri biologice superioare
înăscute este un pretext pentru justificarea inegalităţii rasiale, a
războaielor de cotropire şi subjugare. Ideea de rasism a apărut
în secolul al XVI-lea, în perioada expansiunii coloniale a unor
ţări europene şi ea s-a constituit ca doctrină la jumătatea seco-
lului alXIX-lea, prin lucrările lui J. A. Gobineau şi H.S. Chamber-
lain (în care apreciau, de pildă, printre altele, că rasa galbenă şi rasa
neagră sunt inferioare rasei albe). Paroxismul ideii de rasism l-a atins
24
ideologia naţional-socialistă (fascistă),justificându-şipolitica agresivă,
barbară şi acţiunile de genocid. Azi, rasismul este utilizat de
mişcările neofasciste, şi se manifestă şi prin alte forme :seg/iegaţu)nisin,
apartheid, antisemitism.
Sionism, (de la Sion, munte lângă Ierusalim). Mişcare şi
doctrină politică naţionalistă, constituită la sfârşitul secolului al
XlX-lea, de către reprezentanţii evreilor din Auslro-Ungaria,
Rusia, Germania. Ideile sioniste au fost sintetizate de publicistul
Th. Herzl în lucrarea „Statul evreiesc", care propunea o soluţie
naţionalistă atitudinii antisemite din epocă, precum şi o justifi-
care a necesităţii creării unui stat naţional evreiesc în Palestina.
Ca urmare a propagandei sioniste, după primul război mondial
emigrarea evreiască in Palestina cunoaşte o mişcare de masă,
iar după instaiirurcii fa\i ismului în Italia şi mai ales în Germa-
nia, emigrarea or.-llor. nu numai în Palestina, cunoaşte cote
maxime. După c < instituirea, în 1948, a statului Israel — în baza
unei rezohtui ONU—, sionismul se manifestă prin sprijin acordat
tânărului stai Je cane comunităţile evreieşti din diasporă şi mai
n Ies prin apelul hi imigrare. Prin caracterul prea naţionalist al
sentimentelor şi atitudinii, prin propagarea ideii unei „naţiuni
evreieşti unice", sionismul şi-a atras şi adversităţi
Socialism. Doctrină politică caracterizată prin existenţa
puterii de stal a clasei muncitoare, prin dominaţia proprietăţii
obşteşti, a statului, asupra mijloacelor de producţie, repartiţia
după cantitatea, calitatea şi importanţa muncii depuse. Socialis-
mul a început prin condamnarea inegalităţii sociale, a exploatăm
omului de către om, cerând prioritate interesului general al
societăţii în faţa celui indignai Se disting, ca forme de socialism :
utopic (Th. Morus — 1478-1535; Campanella — 1568-1639;
Saint-Simon — 1760-1835), care denunţă impostura so-
cială, imaginând o societate armonioasă perfectă; asoeiaţionism
(Ch. Fourier — 1772-1837 ; L. Blanc — 1811-1882 ; P.J.
Proudhome — 1809-1865; R Owen —1771-1858), care crează
prunci cooperativă de producţie şi de consum, în 1832 ; de stat
( L S. de Sismondi — 1773-1842; J.K. Rodbertus — 1805-1875
25
; F. Lassalle — 1825-1864) care proclamă legea implacabilă
asupra salariilor; creştin (F. de Lamennais —1782-1854; Ph.
Buchez), ştiinţific (K. Marx şi F. Enjels), pentru care socialis-
mul devine inevitabil prin dispariţia claselor.
După D. Guşti (în Comunism, socialism, anarhism, sindi-
calism şi bolşevism, Buc., Edil. Ştiinţifică, 1993, studiu scris în
1920) există : sistem naţionalist comunist centralist (Babeuf,
Cabet), naţionalisjn comunist federativ (Owen) socialism naţiona-
list economic centralist (Saint-Simon), socialism corporativ (L.
Blanc), federativ (Fourier), evoluţionism social (K. Marx, a
când doctrină „formează sinteza sintezelor socialiste dinainte de
el şi, în acelaşi timp, punctul de plecare al tuturor discuţiunilor
socialiste de după el. De aceea, marxismul ocupă un loc privile-
giat în istoria gândirii sociale", p.35).
într-o accepţie generală, socialismul presupune proprieta-
tea comună numai asupra mijloacelor de producţie, în timp ce
comunismul proclamă necesitatea instaurării propiietăţii obşteşti
şi asupra rezultatelor muncii.
Şovinism. Concept care presupune superioritatea unor.
naţiuni şi popoare faţă de alte naţiuni şi popoare ; de aici
dispreţul şi ura pentru popoarele şi naţiunile considerate infe-
rioare, sau faţă de minorităţile naţionale din cadrul unui stat.
Totalitarism. Regim politic în care cetăţenii constituie un
bloc unic în serviciul statului, prin intermediul unui partid unic.
Totalitare au fost regimurile fasciste sau naţional-socialiste.
Xenofobie, (gr. xenos, străin şi phobos, spaimă). Atitudine
de teamă şi ură faţă de străini, consideraţi inferiori şi indezirabili,
promovată cu deosebire de regimurile politice extremiste (în special
fasciste şi neofasciste). Xenofobia este utilizată ca diversiune pentru
un gnip sau clasă socială spre a-i declara pe străini vinovaţi de
regresul economic sau de manifestatiipolitice ostile acestui grup sau
clase sociale, şi, ca atare, a-i face să suporte consecinţele.
26
