Gelu Ruscanu, Ladima, Stefan Gheorghdiu doresc perfectiunea iubirii, dragostea ce dureaza o vesnicie, care nu se manifesta prin coborasuri si urcusuri, acea dragoste absoluta care implica aceeasi pasiune ca la inceput sau una si mai mare. Spre deosebire de acest bãiat, existã un om care s-a nãscut într-o ţarã mai puţin dezvoltatã din punct de vedere economic. O melodie este locul de izolare a unui adolescent, dar în același timp, este și o formă de exprimare, mai mult sau mai puțin verbală, dar indiscutabil, relevantă pentru acea clipă.
Sentimentele omului eseu promovate în interiorul societãţii sunt construite cu scopul de a înlãtura din viaţa oamenilor gândurile, acţiunile si faptele care pot dãuna celor din jur. Nu trebuie ignorat planul spiritual, deoarece acesta ne conferã pacea sufleteascã, dar nici planul sin, care ne asigurã un trai satisfãcãtor pe pãmânt. Un alt mare scriitor preocupat in operele sale de vasta tema a iubirii a fost Garabet Ibraileanu. Un viol in copilarie sau marturia unei crime atroce sau asasinarea unei persoane sunt intamplari indeajuns de infioratoare incat sa schimbe orice om, dar asta nu il la neaparat nebun. In nuvele sale Scormon, La crucea din sat, Gura satului sau Padureanca problematica sufleteasca sta sentimentele omului eseu centrul actiunii, si in acelasi timp e prezenta printr-o ambianta perfect idilica. Cu ajutorul acestei forţe omenirea a creat marele sale capodopere literare, arhitecturale, artistice, muzicale etc. Uneori seara, când era singur, micul om își privea sentimentele. Marii scriitori si-au expus propriile opinii si idei in carti aratand astfel fiecare, ce inseamna dragostea pentru el.
Interesul pentru aceste capodopere , ce reprezinta treapta cea mai inalta si care incununeaza intreaga opera a poetului , este dat si de faptul ca aceste creatii se situeaza ca geneza in perioade apropiate. Teme aproape comune : conditia omului de geniu , cosmogonia , timpul si perfectiunea artistica. Geniul romantic — ceea ce adus nou romantismul in dezvolatrea conceptului de geniu a fost explicitarea opozitiei intre geniu si talent , precum si latura sociala a problemei : geniul este , in ordine , umana , un nefericit , un neinteles , aflat in vesnica opozitie cu omul comun. Inadaptarea la regulie de convietuire obisnuite il izoleaza si are drept urmare nefericirea. Poemul Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfasoara pe un vag fir epic intr-o suita de metafore si simboluri prin care se sugereaza idei filosofice. Este deci in egala masura un poem de dragoste si un poem filosofic. Pentru a releva conditia geniului nefericit , insingurat , Mihai Eminescu asimileaza si transforma in simboluri lirice antinomiile din filosofia shopenhaueriana referitoare la omul superior si la cel comun. Geniul este inzestrat cu inteligenta , obiectivitate , capacitatea de a-si depasi sfera , aspiratia spre cunoastere , posibilitatea de a se sacrifica in vederea atingerii unui idea , manifesta o adevarata vocatie pentru viata traia in solitudine. Omul comun este sociabil, se caracterizeaza prin instinctualitate , subiectiviate , incapacitatea de a-si depasi conditia , vointa de a trai , dorinta de a fi fericit. Despre sensurile poemului Luceafarul au vorbit multi critici, dar cea mai buna interpretare a poemului o da insusi Eminescu. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este, ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamint nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste samana mult cu soarta geniului pe pamint si i-am dat acest inteles alegoric. Astfel inseamna ca povestea, personajele si relatiile dintre ele nu sint decit o suita de personificari, metafore si simboluri care sugereaza idei, conceptii, atitudini iesite dintr-o meditatie asupra geniului vazut ca fiinta nefericita si solitara opus prin structura omului comun. Aceasta viziune romantica asupra geniului este puternic influentata de filosofia lui Schopenhauer. Dupa ce a incercat sa construiasca in jurul temei oferite de Kunisch un poem filosofic de mare amploare , el a restrans semnificatia meditatie sale : si-a umanizat personajul , facandul un simbol al geniului , al ganditorului , si-si imagineaza destinul propriu dupa modelul acestei permanente a astrului , indiferent si rece. Aici , pe pamant geniul va fi deci solitar, indiferent , dar inaltat prin suferinta lui la nemurire. Astfel Eminescu s-a imaginat pe sine in primul rind in Luceafarul sau Hyperion, geniul care cauta suprema clipa de fericire fara sa fie inteles si raminind la locul sau separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat insa si in chipul lui Catalin. Paminteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dragostei. Partea urmatoare cuprinde zborul luceafarului spre Creator este un zbor simbolic, mental, avand semnificatia ajungerii geniului la constiinta sa de nemuritor. Zborul inseamna deci constientizarea de catre Hyperion a conditiei sale superioare ; geniale. Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. Asemenea intregii creatii eminesciene, si acest poem are un substrat filozofic: problema geniului este tratata conform filozofiei lui Schopenhauer, dar poetul intervine creator in conceptia filozofului german, inzestrandu-si personaul cu o extraordinara capacitate afectiva; zborul luceafarului si descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filozofice; Mihai Eminescu imbina o conceptie statica despre lume specifica filozofiei indiene cu conceptia dialectica a lui Hoegel; setea de iubire a geniului este tratata si ea prin conceptia filozofica a lui Hoegel ca o dorinta a geniului de a ajunge la sine insusi prin reflectarea in alta fiinta. Problema geniului este privita din perspectiva filozofului Schoppenhauer, potrivit careia, cunoasterea lumii este accesibila numai omului de exceptie, capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, inaltandu-se in sfera obiectivului. Dionis este un om de geniu care aspira spre absolut , insa , avand revelatia imposibilitatii de a atinge acest absolut , el traieste o adevarata drama.
